Frumusetea este cu noi inca din frageda copilarie. Ne uitam in oglinda, de-a busilea, sau intr-o rana si radem. Da, ne place ca suntem veseli, in acelasi timp. Daca plange imaginea din oglinda, plangem si noi.

De fapt, cine plange primul? Cine se ia dupa cine? Cei mari “fac frumos” la cei mici, pentru a se apropia de ei.

Copii mici au doar doua alegeri: da, pentru frumos si placut sau nu, pentru urat, neplacut. Ei nu au nuante, sunt totali. Plang sau rad, daca nu mananca sau dorm. Abia dupa ani, creierul poate realiza analize complexe, si copilul poate comunica, daca vrea, rezultatul lor.

Cei mai tacuti asimileaza mai mult, absorb informatiile, oricum noi pentru ei, fac conexiuni mai profunde, au judecati in mintea lor si incearca sa-si formeze codul lor de legi, dupa care vorbesc, se poarta, se misca, relationeaza. Deja lumea din jur este stratificata. Orice intervine nou, persoana sau obiect, le poate strica echilibrul si ei se retrag. Se ascund dupa poale, fug in alta camera sau pun mana la ochi si privesc printre degete.

Cam aceasta este si atitudinea unui profan in fata chirurgiei estetice. Ce-o fi si cu asta? Am eu nevoie de ea? Daca nu o cunosti atunci sigur nu ai nevoie de ea! Dar oglinda, dusmanul femeilor tinere trecute spre poalele dealului? Ea, ce zice?

Chirurgia estetica nu poate exista fara frumusete. “Frumos” in romana, “aesthetic” in latina si “kosmetico” in limba greaca, definesc aceeasi notiune. Stabilirea unor criterii de incadrare a unei persoane in categoria frumos este fie foarte simpla, fie foarte complicata. Cel mai simplu criteriu este acela al judecatii personale care de multe ori suprapune notiunea de frumos cu aceea de placut si formuleaza urmatoarea definitie: e frumos ceea ce imi place mie.

Este evident ca daca luam in considerare multitudinea examinatorilor este necesar ca acel frumos sa fie placut de majoritatea, daca nu de toti oamenii apartinand unui grup etnic sau rasial. De aici reiese faptul ca frumusetea este diferit apreciata pe continentul african, pe continentul asiatic, pe continentul sud-american sau cel european. Circulatia facila a populatiei si in acelasi timp a informatiei au permis ca in randul top-modelelor si a persoanelor declarate Miss Univers sa fie prezente tipuri etnice extrem de variate. Si atunci, ce face ca acestea sa fie toate frumoase dar extrem de diferite ca aspect ? Un singur lucru le este comun: armonia. Armonia inseamna echilibru, atat la nivelul structurilor fizice aparente cat si la nivel psiho-emotional.

Atunci cand o persoana are trasaturi fizice armonioase si este in acelasi timp intr-un echilibru total cu sine insasi si cu cei din jur, putem spune ca persoana respectiva este frumoasa. De aceea la competitia Miss se dau si teste de cultura generala, se fac analize complexe in plan psiho-emotional, chiar fara cunostinta concurentelor, pentru a se vedea in final diamantul cu toate fatetele lui.

Chirurgia estetica sau chirurgia cosmetica sau chirurgia frumusetii are ca obiectiv restabilirea armoniei la nivelul trasaturilor fetei sau corpului prin diverse mijloace mai mult sau mai putin chirurgicale. Ea se adreseaza in prima parte a vietii corectarii malformatiilor congenitale, in adolescenta si tinerete corectarii defectelor de dezvoltare, pentru ca mai apoi sa corecteze efectele evolutiei biologice normale sau nu, pentru ca dupa varsta de 50 de ani sa atenueze efectele procesului de imbatranire. Practic, chirurgia frumusetii doreste de fiecare data sa restabileasca acel echilibru, acea armonie specifica frumosului.

Primele dovezi de interventii estetice le avem inca din Antichitate cand femeile din inalta societate a Egiptului profitau de efectele benefice asupra pielii pe care il are acidul lactic si se imbaiau in lapte acru de magarita, iar chirurgii indieni erau un stare sa practice un procedeu de reconstructie a nasului pentru restabilirea aspectului normal la femeile adultere care fusesera pedepsite prin taierea nasului.

In ultimii 30 de ani chirurgia estetica a cunoscut un avant incomparabil cu alte specialitati chirurgicale, atat ca performante cat si ca numar al practicienilor. Astfel, s-a ajuns la situatia ca in prezent chirurgia estetica sa fie asimilata ca o specialitate de sine statatoare, mult dorita si ravnita de medici din toate specialitatiile.

Fara a fi lipsiti de modestie, trebuie sa reamintim faptul ca Prof. Dr. Toma T. Mugea a fost fondatorul Societatii Romane de Chirurgie Estetica in 1993, pe care a condus-o timp de 12 ani, iar in perioada 2015-2017 a fost Presedintele Societatii Europene de Chirurgie Estetica, organizand la Bucuresti in octombrie 2017 Congresul aniversar al societatii. Astfel, Romania a confirmat faptul ca are o scoala de chirurgie estetica de mare valoare, fiind recunoscuta international prin publicatii in edituri de prestigiu si participari ca invitati de onoare la numeroase congrese internationale.

Incercam ca prin notitele noastre viitoare ce vor aparea în cadrul acestei rubrici, sa prezentam cat mai multe fatete ale acestei frumoase chirurgii a frumusetii cu sublinierea, de fiecare data, si a riscurilor si dificultatilor pe care le implica un anume procedeu estetic. Picanteriile strecurate in textele noastre au scopul de a va relaxa pe moment, pentru ca urmeaza un dus rece ca gheata, cu un text pe care-l veti tine minte cu siguranta.