Prin ''liftingul standard'' se obţin rezultate care se menţin între 5 şi 10 ani. Aceste rezultate pot fi îmbunătăţite prin procedee moderne de întreţinere a tonusului musculaturii, lipoaspiraţie la nivelul gâtului, autotransplant de grasime la nivelul fetei (adipolifting), si asa zisul microlifting.
Liftingul chirurgical este cel mai indicat şi eficient daca este efectuat la o vârstă de peste 40 de ani.
Pielea este alcatuită din trei straturi: cel superficial (epidermul), cel intern (dermul) şi stratul profund (hipodermul).
Dermul asigura forma şi tonusul pielii. O parte importantă a acestui strat este reprezentată de o reţea de fibre de colagen şi elastină, ce determină dispariţia cutelor şi ridurilor create prin expresii faciale, cum ar fi zâmbitul şi încruntatul.
In cadrul procesului de imbatranire, această reţea de colagen şi fibre elastice slăbeşte, oasele fetei suferă un proces de atrofiere, ţesuturile adipoase faciale se resorb, muşchii îşi pierd tonusul, iar pielea îşi pierde elasticitatea. Astfel, pe langa afectarea directa cutanata, toate structurile profunde sunt modificate si in plus, scade volumul global al fetei.
Practic exista o triada terapeutica in reintinerirea fetei:
In liftingul facial clasic extinderea decolãrii subcutanate diferã de la chirurg la chirurg dar tendinta actuala a fost spre mai mult decât spre mai putin.
Neajunsurile procedurii standard de disectie subcutanatã sunt în special evidente la pacientii cu:
Pentru atenuarea neajunsurilor din liftingul cu disectie subcutanata simpla, la tehnica de ridectomie clasica s-au adaugat :
Rezultatul depinde foarte mult si de maniera in care se face plicatura.
Cei care propun aceastã teorie vãd SMAS ca un strat “de baza”, care este disecat si întins independent de pielea sub care se gãseste. Un lambou din SMAS este recoltat din regiunea preauriculara, cu baza in regiunea submandibulara, si este rotat si suturat la periostul mastoidian.
Astfel se obtine tensionarea structurilor musculoaponevrotice la nivelul gatului si prin sutura in sens oblic vertical a zonei SMAS restante se produce o reasezare a structurilor in etajul facial mijlociu.
Analizand efectele biomecanice ale fixãrii profunde a SMAS asupra tensiunii pielii la închidere, s-a constatat cã tensiunea pe ambele pãrti ale suturii se reduce într-un mod semnificativ atunci când greutatea obrazului aste suportatã de SMAS.
A fost aplicata initial pentru ridicarea tesuturilor fine ale obrazului si fruntii, iar ulterior tehnica a fost extinnsa la disectia periorbitalã în jurul corpului zigomatic pentru a corecta pozitia obrazului. Tractiunea muschilor mimicii exercitatã asupra etajului mijlociu al obrazului si buzei superioare ridicã coltul gurii si înlãturã expresia de “încruntare” a fetei.
Este mai greu de corectat decât cutele labiomentale sau regiunea mandibulara.
Pentru a rezolva problema santurilor nasolabiale s-au propus urmatoarele solutii:
Este mai proeminenta la fata idealã estetic. Mãrirea regiunii poate fi facuta prin:
Când este combinatã cu ridectomia, lipoaspiratia poate fi aplicatã percutanat, înainte de ridicarea pielii sau sub vizionarea directã printr-o abordare dechisã.
Tehnica lipoaspiratiei reuseste degresarea fãrã detasarea pielii si prezintã riscuri mai mici de rãnire a nervului facial. Ca si complicatii s-a raportat aparitia:
In prezent, lipoaspitatia este cel mai mult indicatã pentru degresarea gâtului în planul preplatismal. In aceastã zonã este relativ simplã, sigurã si poate facilita disectia lambourilor.
Schimbãrile datorate îmbãtrânirii la buze se manifesta in trei modalitati:
Acestea pot fi corectate prin:
Muschii frontali sunt extensii pereche ale galeei aponeurotice si se insereaza in dermul supraorbital.
Inervate de ramul frontal al nervului facial, fibrele orientate vertical se contracta pentru a ridica sprancenele, producand simultan si riduri transverse de-a lungul fruntii. Tonusul si contractia muschiului frontal ajuta la mentinerea pozitiei sprancenelor. Muschiul frontal trebuie sa reziste fortelor gravitationale opuse ale gravitatii si actiunii muschiului periorbital care impinge spranceana in jos.
Deplasarea inferioara a complexului sprancenelor este rezultatul actiunii combinate a muschilor procerus, corrugator supercilli si muschii orbicularis oculi, impreuna cu efectele gravitationale.
Inervarea motorie a tuturor muschilor mentionati anterior se face prin ramul frontal al facialului. De-asupra nivelului arcadei zigomatice, ramul frontal este superficial fasciei temporale si este situat in stratul SMAS.
Hiperactivitatea prelungita a musculaturii faciale superioare cauzeaza trei feluri de diformitati ale complexului frunte/spranceana:
Daca obiectivul primar este ridicarea sprancenei, in acest caz, cea mai eficienta tehnica implica eliberarea totala a aderentelor tesutului moale la nivelul santului orbital, pastrand galeea si muschiul frontal intacte pentru o impingere maxima.
Pe de alta parte, in cazul in care scopul primar este reducerea santurilor transverse ale fruntii, cea mai indicata este o procedura care incorporeaza incizia si excizia muschiului frontal, si astfel nu va mai fi necesara eliberarea santului orbital.
Pentru a realiza, simultan, liftingul sprancenelor si reducerea ridurilor fruntii, e nevoie si de eliberarea tesutului moale de-a lungul santului orbital si incizia sau excizia muschiului frontal.
Pentru reducerea santurilor transversale ale fruntii se recomanda folosirea de injectii cu toxina botulinica, care produc o paralizie controlata, timp de (4 -5 luni) a muschiului frontal.
Se face sub anestezie generală sau locală cu sedare intravenoasă.
Exista diferite tehnici şi variatii ale procedurilor de baza folosite în ridectomie, dar noi vă vom expune intervenţia standard în termeni simpli.
În mod obisnuit, pentru porţiunea inferioară a feţei, se va face:
Prin acest lifting se obtine atenuarea pliurilor profunde de la nivelul nasului si buzelor, ridicarea usoara a coltului ochilor si netezirea gatului.
Pentru liftingul zonei sprâncenelor, incizia va fi făcută la nivelul liniei părului iar pielea de pe frunte va fi trasă în sus şi suturată pentru a elimina cutele.
Liftingul în 2 straturi, sistemul musculo-aponevrotic-suprafacial (SMAS) şi pielea, urmează aproximativ aceleaşi etape. Acest procedeu împlica în plus şi intervenţia asupra musculaturii faciale şi a ţesuturilor adipoase situate sub piele, si se permite astfel reasezarea elementelor musculoaponevrotice in pozitie normala.
Trebuie reţinut că întinderea pielii prin lifting nu este drastică (ea va fi supusa unei tensiuni normale, comparabilă cu aceea dinaintea procesului de îmbătrânire). Acesta este un procedeu de întinerire.
Pentru un lifting standard, intervenţia dureză aproximativ 2-3 ore.
Perioada de spitalizare va fi de aproximativ 1-2 zile, în funcţie de complexitatea intervenţiei.
Postoperator
În anumite cazuri, extrem de rare, poate fi necesară o a doua intervenţie: de exemplu, dacă există un grad marcat de laxitate cutanată, iar liftingul iniţial este insuficient. Această revizie poate fi efectuată numai după minim 6 luni de la prima intervenţie, cand s-a terminat procesul fiziolocic de vindecare a plagii.
In afara complicatiilor generale, comune oricarei interventii chirurgicale (reactii alergice, hemoragia, hematomul, infectia, necroza de parti moi), pot apare unele complicatii specifice acestui gen de operatii, precum:
In cadrul procesului de imbatranire intervin mai multe elemente care afecteaza starea morfo-functionala a structurilor fetei si gatului. Dupa faza in care se produce cresterea, cu fata bine conturata si plina, plesnind de sanatate (s-o tai cu firul de par), in timp are loc un proces asemanator celui de stafidire a unui fruct: volumul oaselor scade, dentitia dispare, muschii se atrofiaza, grasimea devine aproape inexistenta iar pielea, care odata era bine intinsa, ramane cu aceeasi suprafata dar relativ in exces fata de structurile pe care le acopera. Datorita gravitatiei, excesul cutanat atarna in functie de pozitia adoptata: verticala normala, culcata sau verticala cu picioarele in sus. Cu cat diferenta de volum a fetei este mai mare, cu atat si excesul cutanat este mai evident.
Ca si solutii estetice, pentru contracararea efectelor procesului de imbatranire, putem interveni la nivelul pielii prin proceduri de slefuire fizica (proceduri laser) sau chimica (chemical peeling), la nivelul hipodermului prin transplantul de grasime proprie, care include si celule stem (utile in procesul de regenerare tisulara), sau injectarea de acid hyaluronic (produs natural in constitutia pielii care-i asigura supletea) iar la nivelul stratului musculoaponevrotic (SMAS) prin retensionarea acestuia (folosind excizia partiala sau aplicarea firelor de plicatura) neresorbabile. Proeminentele osoase pot fi modelate prin aplicarea de implante de silicon. Defectele arcadelor dentare sunt corectate de specialistii in chirugie maxilofaciala. De un mare ajutor este blocarea activitatii muschilor care produc ridurile de expresie, folosind toxina botulinica.
In urma experientei acumulate de specialitate in decursul ultimilor 50 ani, cand numerosi chirurgi au folosit diferite tehnici operatorii, cu plusurile si minusurile lor, in prezent s-au conturat ca fiind invingatoare procedurile minim invazive, efectuate in anestezie locala, cu decolare cutanata doar pe profunzimea la care se doreste plasarea firelor de plicatura SMAS si excizia excesului cutanat. Riscurile operatorii sunt minime in mainile unui chirurg cu experienta, si pacientul poate parasi clinica dupa 8 ore fara tuburi de dren, vanatai sau edeme. Reintegrarea in viata sociala se face in 24 ore!
Asociata cu injectarea de grasime proprie, acid hyaluronic si toxina botulinica, se pot obtine rezultate incredibile cu suferinte minime.
“Vai draga dar ce bine arati! Ce ti-ai facut ca nu se vede nimic, doar ca ai intinerit!”
Acestea sunt cuvintele pe care le aud pacientii nostrii de la cunostinte, dupa interventia minim invaziva.
Pacienta cu minilifting cervico-facial, fire de plicatura SMAS si transplant de grasime incluzand celule stem, la obraji, santuri periorale si buze.