Ptoza abdominala poate fi definita ca o alunecare a tesuturilor din jumatatea inferioara a peretelui abdominal pe planul musculoaponevrotic, ca urmare a excesului cutaneo adipos.

Daca in faza de crestere putem imagina corpul ca pe o sfera ce se dezvolta uniform, cu expansiune in toate directiile, la maturitate forma corpului este definita si toate segmentele sunt proportionale. Avem corpul perfect!

Daca volumul abdomenului se mareste, ca urmare a exceselor alimentare sau datorita unei sarcini, implicit si suprafata tesuturilor, care compun peretele abdominal, se mareste asemanator unui butoias.

Cand volumul creste prea brusc, pot apare vergeturile care reprezinta de fapt fracturi la nivelul dermului care nu tine pasul, din punct de vedere al elasticitatii si proliferarii elementelor componente, cu modificarea continutului. Cercurile se largesc iar doagele butoiasului capata spatii intre ele, pentru a se adapta volumului in expansiune. Altfel, abdomenul ar exploda. Cum numarul doagelor ramane neschimbat pe tot parcursul vietii, spatiul dintre doage corespunde zonelor de fractura, in care dermul este foarte subtire, fara elasticitate, initial de culoare rosu aprins datorita vaselor capilare ce sunt vizibile prin transparenta epidermului. Ulterior, daca posesorul butoiasului realizeaza periculozitatea situatiei si se ajunge la instituirea unui control al aportului caloric cu cresterea consumului energetic prin exercitii fizice, echilibrul volum-tegument este restabilit si pielea se relaxeaza. Vergeturile se maturizeaza iar culoarea lor devine treptat roz-sidefie.

Fig. 1 – Butoiasul normal (stanga) si cu volum crescut (dreapta).

Scaderea ponderala corespunde cu o micsorare a volumului butoiasului dar, din pacate, suprafata cutanata nu se modifica. Cercurile butoiasului raman intinse si aluneca de pe doage (fig.2). Aceasta situatie corespunde ptozei abdominale cand tesuturile in exces atarna in fata peretelui musculoaponevrotic (fig.2).

Fig. 2 – Butoiasul cu cercurile cazute dupa scaderea volumului.

Dupa sarcina, in faza de scadere ponderala, femeia poate recupera uneori spectaculos formele de dinainte, procesul fiind unul fiziologic, natural, pentru care organismul a fost adaptat din cele mai vechi timpuri, ca si la celelalte mamifere.
Exercitiile fizice pot contribui la cresterea tonusului muscular, la arderea depozitelor de grasime, dar niciodata nu elimina excesul cutanat sau vergeturile.

S-au imaginat diferite modalitati de remodelare corporala nechirurgicala prin stimularea retractiei elementelor fibrilare ale dermului, folosind caldura sau frigul, induse prin instalatii sofisticate si extrem de scumpe. Rezultatele obtinute in saloanele de cosmetica medicala nu sunt pe masura asteptarilor, din acest punct de vedere si mentin pacientele orbitand in aria de influenta a medicului.

Daca excesul cutanat nu depaseste nivelul ombilicului atunci se poate efectua doar indepartarea portiunii din regiunea abdomenului inferior, prin miniabdominoplastie (fig.3).

Fig. 3 – Miniabdominoplastie: Imagini preoperator (sus), postoperator la 7 zile si la 6 luni (mijloc) si din profil (jos).

Interventia de miniabdominoplastie dureaza 90 min si se poate face in anestezie generala, sau locala cu sedare. Recuperarea este rapida dupa o spitalizare de 24 ore.